Într-o sală liniștită a Muzeului de Artă Populară din Constanța, se întâmplă ceva rar: ouăle nu sunt doar decorate. Sunt „scrise”. Fiecare linie trasată cu ceară topită spune o poveste, fiecare simbol are un rost, fiecare ou e o mărturie a unui obicei care refuză să se piardă.
Sub ochii atenți ai meșterului popular Fevronia Ciortan, studenții din anul III de la Facultatea de Arte, specializarea Pedagogia Artelor Plastice și Decorative, învață mai mult decât o tehnică. Învață răbdarea, sensul, și puterea unei tradiții care își cere locul și astăzi.
Cu „chișița” în mână – instrumentul tradițional pentru încondeiat – și cu ibricul de ceară alături, tinerii redescoperă ce înseamnă cu adevărat Sărbătorile Pascale. Nu e vorba doar de culoare, ci de rădăcini. De identitate. De moștenirea pe care aleg să o ducă mai departe.
Proiectul „Tradiții pascale la români. Încondeierea ouălor”, aflat la a doua ediție, aduce din nou în prim-plan simplitatea frumoasă a unor gesturi care altădată țineau satul unit. Acum, în inima orașului, ele renasc prin mâinile unor tineri care aleg să nu uite.
Un clip video documentează momentul: emoția, curiozitatea, respectul cu care studenții intră în legătură directă cu o lume care altfel ar fi fost doar pagină de carte.
La Constanța, ouăle nu sunt doar simboluri. Sunt punți între generații.