Dacă te-ai trezit într-un bar de sat, controlând micii lui Bobiță, nu dispera: cu puțin noroc (și un Piedone inspirat), poți ajunge direct la pupitrul de comandă al celui mai mare festival din Europa. Pentru unii, e carieră. Pentru alții, e hazard cu iz de comedie administrativă. Dar pentru Horia Constantinescu, e clar: una-i să verifici vitrina frigorifică, alta-i să verifici 200.000 de festivalieri cu glitter în păr și cocktail în mână.
Lecția? În România, promovarea se face pe beat.
Când Horia Constantinescu a fost mutat temporar la Ialomița prin Ordinul 538 – nu, nu e numele vreunui hit trap de pe scena de la Beach, Please! – unii au glumit că următorul pas logic ar fi să-l vezi intrând în barul din „Las Fierbinți”, cu termometrul de carne într-o mână și carnetul de amenzi în cealaltă, controlând mititeii lui Bobiță să nu fie congelați-recongelați.
Un downgrade profesional? Poate. Dar cu decor de sitcom, replici savuroase și suspiciuni rezonabile că ceva s-a întâmplat acolo. Și totuși, realitatea bate gluma: de la frigiderul din Fierbinți, Constantinescu a fost teleportat direct pe main stage-ul Beach, Please!, în rol de coordonator al comisiilor de control.
Adio salam suspect, bun venit backstage cu 200.000 de festivalieri și o logistică cât pentru un oraș întreg. Ei bine, viața bate serialul. La nici două săptămâni distanță, Constantinescu a făcut un salt spectaculos de la periferia administrației, direct în centrul celui mai mare festival de muzică din Europa de Est: Beach, Please!. Și nu oricum – ci numit pe loc de Piedone, în plină conferință de presă, cu aerul unui regizor care anunță actorul principal într-o piesă deja începută.
„Nici nu știe, află acum în premieră,” a spus Piedone cu zâmbetul unui magician care scoate din joben un… comisar.
Iar Constantinescu n-a avut încotro: din Las Fierbinți, pe main stage.
Așa se scrie o revenire. De la „relocare temporară” cu dus-întors plătit de stat, la coordonatorul tuturor comisiilor de control într-un festival care adună sute de mii de oameni.
Gluma e glumă, dar realitatea e serioasă: festivalul are nevoie de coordonare, autoritățile trebuie să colaboreze, iar Constantinescu, cu toată experiența și controversa, pare să fi fost omul potrivit pentru un haos controlat. Poate că Beach, Please! n-a avut nevoie de un DJ nou, dar sigur avea nevoie de un comisar cu flair.
Până la următorul episod, o concluzie: în administrația românească, drumul de la Las Fierbinți la Beach Please! e mai scurt decât pare. Trebuie doar să ai nerv, costum de control și… să fii anunțat pe nepregătite, în direct.